I have to share your beautiful essay with my sons, who are in this exact linguistic situation (like many other children of immigrants). Their Romanian is mine and my husband's, not the Romanian people speak back in the country. Stuck somehwere in the 2000s, full of words that other people might not use (but we do - "trebuie sa printez ceva" says my oldest son, instead of "sa imprim", but we don't even question the made up word, as we also use it), adn strangely adapting itself to an English syntax that sounds strange in translation ("Pot sa am un pupic?"). Thank you for this well-crafted reflection on linguistic alienation.
In Romania they also say "printez", currently academia calls this way of speaking "romgleza". It's very different when you have the background you mention, with limited access to the language spoken properly and cute literal translations such as "pot sa am un pupic". Romgleza is a way of speaking that permeated Romanian culture from corporations that invaded the cheap labor market. Since English is the main corporate language (and bad English that is) people simply assimilated English terms into their way of casually communicating to each other about work. I realised myself I was unable to tell my parents, what to say my grandparents, about what I do for a living for a lack of an immediate Romanian equivalent. Moreover, when I take my german fiancé in a Romanian speaking circle he understands half of what we say because full phrases are spoken in English, not just isolated words. An excuse is that it just better conveys what I want to say (it's laziness). A professor at the University of Letters would claim, on the contrary, that both your Romanian and English are so poor, you created this sort of bird language only you and like minded peers are able to tolerate. Neologisms are inevitable, but the way we speak is a choice and it's worth the effort of speaking and writing properly (romgleza plagues the media too).
This is an article by Doru Pop (professor in the Department of Cinema and Media):
"Din „Manualul de romgleză”
Limba română, tot mai puțin căutată pe piața muncii
Platforma BestJobs a anunțat recent că dispune de peste 3500 de locuri de muncă pentru meseria de „visual merchandiser”, un agent care ar trebui să se ocupe de modul cum arată spațiile comerciale. Această meserie, după cum ne spun specialiștii în angajări, ar combina „arta, ştiinţa şi obiectivele de afaceri pentru a crea experienţe vizuale care să încurajeze vânzările și să dezvolte brandul”. Din păcate, deși „brandul” și „creativitatea” par să fie la mare căutare și sunt mereu „dezvoltate”, limba română e tot mai puțin căutată și e tot mai subdezvoltată, în pragul subnutriției lingvistice am putea spune.
Căutătorii de „giouburi” nu par să fie interesați de faptul că „merchandiser” - și cu atât mai puțin „visual” - nu există în limba noastră. Ca și alte cuvinte introduse cu motostivuitoarea lingvistică, folosirea aberantă a adjectivului „vizual”, care este perfect aclimatizat în această formă specifică românei, apare tot mai des în varianta romgleză, în forma „visual” (sau, și mai rău, ca substantiv!). Deși provine din latină, de unde „visualis” a evoluat în toate limbile înrudite în versiunea „visual”, strămoșii noștri au ales un alt traseu și au transformat consoana „s” în „z”- exemplul ușor de înțeles este „disbracare”, care s-a transformat în „a dezbrăca”. A existat mereu o tendință naturală spre africatizare în proto-română, inițial trecută prin forma „dz”. Așa este în cazul „cazului”, care în italiană este „caso”, în franceză „cas”, dar care a devenit în română „caz”. Același proces a afectat și alte consoane, cum este „d”, ex. vēndis, care a devenit vânzare; medium a devenit miez; frondia a devenit frunză etc.
Dar „visual merchendiser„-ul, cel care promovează vizual o marfă, a pătruns cu forța în DEX, împreună tovarășul său „merchandising”, probabil prin asociere cu alte tembelisme, cum este „dealer”, „copywriter” sau chiar „manager”.
Merciăndaizărul (merchandiser), nu e altceva decât un agent comercial specializat în diverse tipuri de produse și activități. Oricum ar fi, pronunția e oribilă în română și doar neoloagele de la Academie l-au putut înghiți și rosti normal. Acum toți romglezii se consideră îndreptățiți să-l folosească fără să fie „casul”."
Your masterclass essay is fantastic and it is informative and entertaining at the same time.hope you will keep writing beautiful literary pieces like this.once again greatly enjoyed your way of writing.
I just finished reading your essay about MasterClass and I found it thoroughly entertaining and accurate to my own feeling. There are a lot of great teachers there and while I haven't tried most of their courses personally, the few I tried felt like they were just saying how they made it and not necessary 'teaching.' I guess, as you put in your words, the term MasterClass is different from Class in the sense that you aren't really learning the skills, you're learning philosophy.
Thank you so much! To be fair, I think sometimes that kind of inspiration can be useful -- but it's also just too easy to think of all the things that separate them from us. Whereas skills are simply there to be learned -- you don't (to the same extent) have to be in the same place, know the same people, have the same resources...
I have to share your beautiful essay with my sons, who are in this exact linguistic situation (like many other children of immigrants). Their Romanian is mine and my husband's, not the Romanian people speak back in the country. Stuck somehwere in the 2000s, full of words that other people might not use (but we do - "trebuie sa printez ceva" says my oldest son, instead of "sa imprim", but we don't even question the made up word, as we also use it), adn strangely adapting itself to an English syntax that sounds strange in translation ("Pot sa am un pupic?"). Thank you for this well-crafted reflection on linguistic alienation.
I love this! I say "printez" too....
In Romania they also say "printez", currently academia calls this way of speaking "romgleza". It's very different when you have the background you mention, with limited access to the language spoken properly and cute literal translations such as "pot sa am un pupic". Romgleza is a way of speaking that permeated Romanian culture from corporations that invaded the cheap labor market. Since English is the main corporate language (and bad English that is) people simply assimilated English terms into their way of casually communicating to each other about work. I realised myself I was unable to tell my parents, what to say my grandparents, about what I do for a living for a lack of an immediate Romanian equivalent. Moreover, when I take my german fiancé in a Romanian speaking circle he understands half of what we say because full phrases are spoken in English, not just isolated words. An excuse is that it just better conveys what I want to say (it's laziness). A professor at the University of Letters would claim, on the contrary, that both your Romanian and English are so poor, you created this sort of bird language only you and like minded peers are able to tolerate. Neologisms are inevitable, but the way we speak is a choice and it's worth the effort of speaking and writing properly (romgleza plagues the media too).
This is an article by Doru Pop (professor in the Department of Cinema and Media):
"Din „Manualul de romgleză”
Limba română, tot mai puțin căutată pe piața muncii
Platforma BestJobs a anunțat recent că dispune de peste 3500 de locuri de muncă pentru meseria de „visual merchandiser”, un agent care ar trebui să se ocupe de modul cum arată spațiile comerciale. Această meserie, după cum ne spun specialiștii în angajări, ar combina „arta, ştiinţa şi obiectivele de afaceri pentru a crea experienţe vizuale care să încurajeze vânzările și să dezvolte brandul”. Din păcate, deși „brandul” și „creativitatea” par să fie la mare căutare și sunt mereu „dezvoltate”, limba română e tot mai puțin căutată și e tot mai subdezvoltată, în pragul subnutriției lingvistice am putea spune.
Căutătorii de „giouburi” nu par să fie interesați de faptul că „merchandiser” - și cu atât mai puțin „visual” - nu există în limba noastră. Ca și alte cuvinte introduse cu motostivuitoarea lingvistică, folosirea aberantă a adjectivului „vizual”, care este perfect aclimatizat în această formă specifică românei, apare tot mai des în varianta romgleză, în forma „visual” (sau, și mai rău, ca substantiv!). Deși provine din latină, de unde „visualis” a evoluat în toate limbile înrudite în versiunea „visual”, strămoșii noștri au ales un alt traseu și au transformat consoana „s” în „z”- exemplul ușor de înțeles este „disbracare”, care s-a transformat în „a dezbrăca”. A existat mereu o tendință naturală spre africatizare în proto-română, inițial trecută prin forma „dz”. Așa este în cazul „cazului”, care în italiană este „caso”, în franceză „cas”, dar care a devenit în română „caz”. Același proces a afectat și alte consoane, cum este „d”, ex. vēndis, care a devenit vânzare; medium a devenit miez; frondia a devenit frunză etc.
Dar „visual merchendiser„-ul, cel care promovează vizual o marfă, a pătruns cu forța în DEX, împreună tovarășul său „merchandising”, probabil prin asociere cu alte tembelisme, cum este „dealer”, „copywriter” sau chiar „manager”.
Merciăndaizărul (merchandiser), nu e altceva decât un agent comercial specializat în diverse tipuri de produse și activități. Oricum ar fi, pronunția e oribilă în română și doar neoloagele de la Academie l-au putut înghiți și rosti normal. Acum toți romglezii se consideră îndreptățiți să-l folosească fără să fie „casul”."
What a remarkable experiment in writing!
Your masterclass essay is fantastic and it is informative and entertaining at the same time.hope you will keep writing beautiful literary pieces like this.once again greatly enjoyed your way of writing.
Thank you so much for reading.
I just finished reading your essay about MasterClass and I found it thoroughly entertaining and accurate to my own feeling. There are a lot of great teachers there and while I haven't tried most of their courses personally, the few I tried felt like they were just saying how they made it and not necessary 'teaching.' I guess, as you put in your words, the term MasterClass is different from Class in the sense that you aren't really learning the skills, you're learning philosophy.
In any case, amazing writing!
Thank you so much! To be fair, I think sometimes that kind of inspiration can be useful -- but it's also just too easy to think of all the things that separate them from us. Whereas skills are simply there to be learned -- you don't (to the same extent) have to be in the same place, know the same people, have the same resources...